Se aştepta de mii de ani pe Terra,
Să vină peste omul rău şi păcătos,
Ceva ce să-l transforme să îl schimbe
Într-un om nou, desăvârşit, frumos.

Cine putea face această grea lucrare?
Care transformă omul cel firesc,
Din fiinţă slabă, păcătoasă, muritoare,
Într-un om nou, cu chip ceresc.

Doar Duhul Sfânt, venit peste ţărână
Ca să sfărâme încăpăţânarea grea,
Turnat în duhul omului de tină,
Putea să îl ridice din această stare rea.

Şi a fost trimisă ploaia cea târzie,
La cincizecine peste ucenici.
Ce i-a schimbat şi i-a făcut să-nvie
Puternici i-a făcut chiar pe cei mici.

Căci Duhul e puterea dată nouă,
Putere care te ridică fiind căzut
Care despică orice zid în două
Şi-ţi dă curaj, să treci ce-i de trecut!

E cel ce pune pasiune pentru Tatăl,
Să arzi de dorul Lui, constant, mereu,
Nu o slujire seacă, rece, goală...
Ci te aprinde pentru Dumnezeu!

Candela-ţi este plină-n orice vreme
Şi arde sub puterea cea de sus,
O pasiune aprinsă creşte-n tine
Un dor, să te asemeni cu Isus!

Un dor ce nimeni nu-l mai poate stinge
El umple golul-ntreg din sufletu-ţi pribeag
Îţi dă putere, ispita a învinge
Nimic în lume nu-ţi mai e ca El de drag!

Acesta este Duhul Sfânt trimis de Tatăl
S-ajute omul slab, teluric, păcătos
S-ă se ridice prin credinţă spre-alte sfere
Să crească-ntru asemănarea lui Hristos!

Amin